Am mai ajuns o dată.” zise nea Grigore, lăsând jos traista în faţa casei lui. Urcuşul îi lua în tinereţe jumătate de ora, dar acum inima nu-l mai lasă să meargă repede. “Ce să fac? Asta e viaţa noastră grea. Aş fi putut să îmi fac casă în vale, dar m-am învăţat aici. E frumos aici, mai ales pe timp de vară… Aici e locul meu.
